Balaurul vremurilor reci — dacă copilul meu tușește. Cauzele wheezing-ului recurent și posibilele consecințe. Va deveni copilul meu astmatic?
Astăzi, astmul este una dintre cele mai frecvente boli cronice la copii. Potrivit unui studiu din Regatul Unit, 1 din 11 copii este afectat de această afecțiune respiratorie, ce implică dificultăți de respirație, tuse persistentă și uneori șuierături. Diagnosticul și tratamentul corect sunt deosebit de dificile înaintea vârstei de 6 ani, deoarece testele de funcție pulmonară nu pot fi efectuate datorită vârstei copilului. Astfel, specialistul se bazează doar pe simptome relatate de părinți, istoricul medical și examinarea fizică.
Peste vârsta de 6 ani, copiii pot colabora la efectuarea testelor de expirație, ceea ce oferă medicului o imagine mai clară asupra bolii și permite urmărirea eficienței tratamentului și evaluarea stării de vindecare.
De cele mai multe ori, bolile însoțite de tuse apar în context de răceală, dar nu orice copil cu nas curgător sau tuse este neapărat răcit. Mulți au alergii neidentificate; fără investigare adecvată, părinții doar așteaptă să treacă boala, lună de lună. Frecvent la consultații aud afirmații precum: „de când a început grădinița, copilul merge o săptămână și e bolnav două” — și aceste situații sunt considerate normale. Totuși, este probabil ca mulți dintre acești copii să aibă sensibilizare alergică a căilor respiratorii, care menține o inflamație cronică. Atunci când apare o infecție virală comună, căile respiratorii deja „supraîncărcate” sau hiperreactive se îngustează și apare șuierarea. Imaginați-vă un balon pe care îl umflăm, dar apoi îi ținem gura strânsă și aerul iese doar printr-un canal îngust — asta este starea care necesită tratament, rar se ameliorează spontan pe termen lung. Wheezing-ul recurent este o stare precursoare a astmului, iar fără tratament adecvat poate evolua spre astm persistent.
Este esențial să se clarifice dacă copilul care șuieră repetat este alergic — pentru aceasta se fac cu diferite metode teste alergologice și consult de specialist alergolog. Dacă se confirmă alergia, se poate începe imunoterapia specifică – reducând astfel riscul de dezvoltare a astmului. În caz de astm deja constituit, se poate ameliora semnificativ controlul bolii, iar pe termen lung, necesitatea administrării de medicamente poate scădea.
Chiar și la copiii nealergici, tratarea și monitorizarea adecvată a șuierării recurente este importantă — copilul nu „crește pur și simplu din aceasta problemă”, ci cu ajutorul unui specialist se poate evita agravarea simptomelor și dezvoltarea astmului persistent.
Cum decurge investigația alergologică?
Detectarea alergiei vizează identificarea cauzelor care declanșează simptomele. Acest lucru se poate face prin teste cutanate (test „prick”), care sunt rapide și ne-dureroase, cu condiția ca pacientul să nu fi luat tratament antialergic cu câteva zile înainte. Există ideea greșită că aceste teste nu pot fi făcute la copiii mici — dar pot fi realizate la orice copil capabil să coopereze la procedură (care nu este dureroasă). Este necesară prezența unui specialist cu experiență.
Dacă testul cutanat nu este fezabil, identificăm alergeni prin teste de sânge pentru anticorpi alergici. Este important ca părintele să nu ceară direct un panel de teste din laborator — prescrierea și interpretarea rezultatelor trebuie să rămână în competența specialistului!
Examinarea căilor respiratorii — deoarece wheezing-ul recurent este factor de risc pentru astm și inflamațiile alergice ale mucoaselor respiratorii sunt frecvente, este important să investigăm și această componentă. De regulă, după vârsta de 6 ani pot fi efectuate două tipuri de teste, în funcție de capacitatea copilului:
Măsurarea inflamației căilor respiratorii – FeNO (monoxidul de azot expirat): test simplu, nedureros, cu rezultate în doar câteva minute. Nivel ridicat indică inflamație respiratorie, marker indirect pentru astm.
Spirometrie, test de funcție pulmonară: oferă informații despre gradul de îngustare a căilor respiratorii și despre reversibilitatea prin tratament.
O investigație completă este recomandată pentru a putea aborda în mod adecvat wheezing-ul recurent, consecințele sale și pentru a selecta tratamentul optim, adaptat pacientului.
Wheezing recurent și astm în copilărie – Ghid pentru părinți
Ce este wheezing-ul?
Wheezing-ul este un sunet înalt, șuierător, pe care îl auzim la respirația copilului, mai ales la expirație. Apare atunci când căile respiratorii sunt îngustate sau inflamate și aerul întâmpină dificultăți în a trece.
Ce înseamnă „wheezing recurent”?
„Wheezing recurent” indică faptul că apar episoade repetate de șuierare, de obicei:
Cel puțin de trei ori pe an, și
La intervale de câteva săptămâni între ele.
Aceasta nu este o boală separată, ci un simptom, care poate semnala diferite afecțiuni.
Cauzele posibile ale wheezing-ului recurent
Infecții virale
• Cauza cea mai frecventă la copiii între 1 și 5 ani.
• Însoțite de răceală, febră, tuse.
• Copilul pare aparent sănătos după vindecare.
Astm, componente alergice (copii atopici)
• Dacă wheezing-ul apare nu doar pe fond de infecție.
• Simptome pot apărea:
o la efort (ex: alergare),
o la aer rece,
o la alergeni (polen, praf),
o la iritanți (fum de țigară, poluare).
• Tuse nocturnă, constricție toracică pot fi prezente.
• Antecedente familiale de alergie, astm sau eczemă sunt frecvente.
• Copilul poate avea și alte manifestări alergice: eczemă, alergii alimentare, rinită, polipi nazali — toate pot crește frecvența wheezing-ului.
Reflux (GERD)
• Acidul gastric poate irita căile respiratorii.
• Mai des întâlnit la sugari.
Tipuri de wheezing
Episodic (viral) wheezing: apare ca urmare a unei infecții virale, fără componentă alergică demonstrată; episoade rare; copil complet asimptomatic între episoade.
Multifactorial: diferiți factori interacționează — copilul șuieră la infecții virale, cu simptome între episoade (tuse persistentă), provocat de aer rece, efort fizic, alergeni, iritanți, fum.
Între cele două tipuri există forme de tranziție. Un copil cu wheezing viral poate, în timp, să dezvolte sensibilizare la polen, praf, mucegai, păr de animale — astfel clasificându-se într-o formă mai complexă, cu risc mai mare de a dezvolta astm.
Când trebuie consultat medicul?
Consultă medicul dacă:
Copilul tușește cu șuier la respirație frecvent.
Tuse nocturnă regulată.
Dispnee la efort fizic.
Respirație rapidă, dificilă sau retragerea pielii toracice.
Buzele sau unghiile devin albăstrui.
Simptomele nu se ameliorează cu tratamentul anterior.
Consultă un alergolog dacă, indiferent de vârstă, copilul tău:
Prezintă episoade recurente de wheezing.
Pare că este mereu răcit.
Tușește frecvent sau are nas înfundat cronic.
Tusea persistă după răceli.
Are episoade frecvente de răceală vara, în perioade fără virus.
Rezumat pentru părinți
Wheezing-ul recurent este frecvent, mai ales la copiii mici.
În majoritatea cazurilor este benign, dar necesită atenție și tratament.
Suspiciunea de astm trebuie tratată serios, deoarece cu un tratament adecvat se poate controla bine.
Nu orice wheezing devine astm, dar aproape tot astmul începe cu episoade de wheezing.
Un diagnostic complet implică teste alergologice, funcție pulmonară și interpretare de către specialist.
Imunoterapia specifică poate fi o soluție eficientă pentru copiii alergici, reducând riscul dezvoltării astmului.
Alergia respiratorie nu se „crește peste ea”.
Tratamentul adecvat și monitorizarea pot permite copilului să ducă o viață normală.
Dr. Albert Kinga
Medic primar alergolog și imunolog clinic – Sepsiszentgyörgy
Albert Optimum Medicals
www.optimun.ro