Luna Mai este considerată în toată lumea luna mondială a astmului. Diverse forumuri și organizații internaționale se ocupă de această boală, răspândind și mediatizând informații utile publicului larg despre această boală cronică frecventă a erei noastre, care afectează copii și adulți în egală măsură. Specialiști din domeniu din toată lumea, anual încearcă cu forțe unite să atragă atenția asupra importanța corectitudinii diagnosticării, tratamentului și urmăririi astmului bronșic.
Pe vremuri au fost diferențiate două forme ale bolii, cel cardiac și cel bronșic. Evoluția cunoștințelor ultimelor decenii în domeniul alergologiei și imunologiei au modificat perspectiva bolii, actualmente ghidul European vorbește numai de o singură boală astmatică. Conform datelor ale WHO la nivel mondial sunt aprox. 100-150 milioane de astmatici. Societatea Europeană de Alergologie consideră că în Europa sunt 150 milioane de pacienți suferinzi de diferite forme de alergii, dintre care 100 milioane cu rinită alergică, dintre care la 70 %, deci 70 milioane coexistând astmul cu sensibilizare alergică. Prevalența astmului este în continuă creștere pe plan mondial, nu numai în țările dezvoltate economic, dar și în cei în curs de dezvoltare.
Promotorii apariției bolii
Cea mai mare parte este codificată genetic, deci se poate moșteni substratul, dar acesta nu este pe deplin de ajuns apariției astmului. Pacienții cu rinită alergică au riscul dublu de îmbolnăvire, fapt dovedit științific că 5 din 10 pacienți cu rinită fără un tratament adecvat dezvoltă cu timp astm. Trenuie să subliniez un studiu național pe pacienți cu sensibilizare la polen de ambrozie la care rinita alergică s-a transformat în astm în medie la 5 ani. Cresc riscul de înbolnăvire și prezența altor boli alergice (alergii alimentare, dermatită atopică), poluarea aerului (cei mai nocivi sunt particulele de disel), la copii expunerea pasivă la fum de tutun (părinți fumători în casă) și diferite infecții virale. Conform datelor științifice documentate, civilizația occidentală tehnic evoluată, igiena exagerată (protejarea copiilor de infecții, folosirea nejudicioasă a antibioticelor, poluarea industrială, alimentația cu substanțe manipulate genetic) modifică organismul și sistemul imunitar către atopie, susceptibilitate alergică.
Ce este atmul?
Inflamația cronică, recurentă a căilor respiratorii mici și mari, având ca rezultat micșorarea calibrului. Poate să apară atât la copii cât și la adulți, majoritatea pacienților (80-90%) având și sensibilizare alergică.
Denumirea vine din limba greacă, având sens de respirație ”gâfâitoare”. La copii apare sub forma unui wheezing recurent, cu variabilitate mare. Simptomatologia apare cel mai frecvent sub forma unei tuse persistente în urma unei infecții virale, de obicei pe fondul unei sensibilizări alergice. Rinita alergică este considerată antreul bolii astmatice, dar cu diagnostic adecvat (testare Prick, spirometrie, FeNO) și identificare corectă, componenta alergică poate fi tratată și chiar vindecată cu imunoretapie alergen specifică, prin acesta apariția astmului putând fi evitată.
Este recomandat efectuarea unei examinări de prevenție dacă observați următoarele simptome pe Dumneavoastră sau la copii: tuse seacă recurentă, oboseală, dificultate de respirație, senzație de „găluscă” în gât, trezire noaptea la senzație de sufocare, mai ales după efort fizic (alergat, sport de performanță), șuierat la respirație, respirație îngreunată, tuse în preajma animalelor, la frig sau ceață.
Evoluția bolii
Apare cel mai des în copilărie, în 20-25% deja este prezent la sugari. În pubertate aparent dispare/este redusă simptomatologia la 60-70%, dar eventuala expunere la alergeni, poluarea, fumul de tutun inhibă vindecarea spontană. Majoritatea copiilor la care dispar în adolescență simptomele se lovesc de reapariția bolii după perioada de adolescență. Cu toate că astmul este o boală cronică persistentă, cu control adecvat poate fi menținut sub control, cu care pacientul poate să conviețuiască fără acuze. Evoluția bolii este una oscilantă, perioadele de acalmie sunt perturbate de recurențe. Este indicat consultul de specialitate la fiecare 6 luni.
Diagnosticare, evaluare
Spirometrie - Examinarea instrumentală de bază a capacității respiratorii la toate patologiile pulmonare și a căilor respiratorii, nu numai la astmatici. Este indispensabil diagnosticului corect și a stadializării bolii, pentru evaluarea eficacității terapeutice. Examinează gradul de îngustare a căilor aeriene mici și mari. Este un instrument foarte util în urmărirea pacienților astmatici. Procedura este nedureroasă, putând fi efectuată atât la adulți cât și la copii, dar este foarte importantă să fie efectuată cu precizie. Pacientul trebuie să efectueze o inspirație forțată urmată de expirație forțată în piesa bucală a aparatului conform instrucțiilor personalului medical examinator. Să nu acceptați niciodată diagnosticul de astm fără efectuarea unei examinări spirometrice a funcției respiratorii!
Ghidurile Europene și Americane propun și măsurarea din aerul exhalat a NO (monoxidului de azot), eliberat din căile respiratorii mici și mari. Cu ajutorul acestei examinări putem evalua nivelul de inflamare a căilor respiratorii. Măsurătoarea este nedureroasă, foarte ușor de efectuată și dă rezultat concrete, interpretabile în doar câteva minute. Pate fi efectuată atât la adulți cât și la copii, colaborarea fiind facilitată de animație computerizată. Nivelul ridicat al NO în aerul expirat arată măsura de inflamație a căilor aeriene, marker indirect al celei mai dese patologii cronice inflamatorii pulmonare, a astmului. Efectuarea ei este indicată la toți pacienții astmatici cu componentă alergică sau la cei cu wheezing recurent, care ar dori să știe eficacitatea regimului de tratament inhalator sau general medicamentos urmat, sau la pacienții la care celelalte investigații (spirometria) nu a putut confirma astmul în ciuda prezenței simptomatologiei sugestive.
Este indicată efectuarea testării sensibilizării alergice la toți pacienții astmatici, sau suspecați de astm, fiindcă tratamentul poate să fie cu succes numai dacă se tratează și posibilul substrat alergic. Decursul și tratamentul astmului devine mult mai ușoară dacă în paralel, sau prealabil se vindecă cu succes componenta alergică prin immunoterapie alergen specifică.